Weekendul acesta am avut primul first encounter cu comunitatea de romani din NY. Mi-ar fi placut sa fi putut spune acum ce oameni minunati suntem cu totii si ce bine ne intelegem chiar si (sau mai ales) peste hotare...
Ne-am dus la o biserica romaneasca din Queens. Am ales-o doar pentru ca era cel mai aproape de noi. Daca as fi stiut cum urma sa fim primiti, n-as mai fi luat in considerare problema distantei. Am intrat intr-o sala mica cu bancutze asa cum sunt in bisericile catolice (desi era ortodoxa) si ne-a intampinat o "doamna" (a se citi baba acra) care in cel mai dulce si vulgar stil romanesc ne-a intrebat: "ce doriti!". Slujba tocmai se terminase, dar noi oricum nu veniseram acolo pentru slujba. Vroiam doar sa ne rugam si sa aprindem cateva lumanari. Doamna ne-a spus ca am venit prea tarziu, ca si cum ne tragea la raspundere ca n-am fost destul de vrednici incat sa venim in timpul slujbei. Ne-a spus ca ei au terminat curatenia si pleaca, deci ar cam fi cazul sa plecam si noi. Sincer vorbind nici nu intelegeam ce se intampla. Mereu am asociat bisericile cu pace si liniste, dar aici femeia asta imi strica toata karma. Pana la urma am stat doar 2 minute pe o bancuta pentru ca cele 2 femei (intre timp mai aparuse una) strigau una la alta in biserica spunandu-si ca trebuie sa inchida pentru ca vine autobuzul. Am zis, ok, bine, plecam, dar am vrea sa aprindem cateva lumanari. Trecand peste faptul ca cele mai mici lumanari costau 1$ (alea care in romania sunt 1000 lei vechi), doamna ne spune ca degeaba la aprindem pentru ca ea le stinge ca pleaca...revenim la obsesia cu autobuzul. La un moment dat cand noi tot incercam sa intelegem de ce femeia asta era atat de acra, a iesit un nene batran din altar care ne-a spus ca putem sa aprindem lumanarile pentru ca mai sta el 10-15 min acolo. Femeia s-a uitat urat de el, ca si cum omul fraternizase cu inamicul.
Am plecat de acolo cu un gust amar. Ma asteptam ca romanii plecati din tara sa nu mai aiba acreala aia de Romania careia ii gaseam o tona de justificari in tara. Ma intrebam cum naiba ajungi sa traiesti in NY, dar sa nu-ti schimbi nimic din mentalitatea de roman ceausist. Nu inteleg, chiar nu reusesc sa inteleg, cat de tare trebuie sa-ti fie pielea sau cat de incuiata sa-ti fie mintea, ca intr-un oras care iti toarna cu palnia in cap cultura, tu sa ramai la fel? Si nici macar sa nu preiei acea politete ipocrita a americanilor. Prefer sa-mi spui zambind: "Imi pare rau ati ajuns prea tarziu azi, slujba s-a terminat, iar noi acum inchidem." decat sa latri la mine ca biserica se inchide pentru ca ele trebuie sa prinda autobuzul.
Ne-am dus la o biserica romaneasca din Queens. Am ales-o doar pentru ca era cel mai aproape de noi. Daca as fi stiut cum urma sa fim primiti, n-as mai fi luat in considerare problema distantei. Am intrat intr-o sala mica cu bancutze asa cum sunt in bisericile catolice (desi era ortodoxa) si ne-a intampinat o "doamna" (a se citi baba acra) care in cel mai dulce si vulgar stil romanesc ne-a intrebat: "ce doriti!". Slujba tocmai se terminase, dar noi oricum nu veniseram acolo pentru slujba. Vroiam doar sa ne rugam si sa aprindem cateva lumanari. Doamna ne-a spus ca am venit prea tarziu, ca si cum ne tragea la raspundere ca n-am fost destul de vrednici incat sa venim in timpul slujbei. Ne-a spus ca ei au terminat curatenia si pleaca, deci ar cam fi cazul sa plecam si noi. Sincer vorbind nici nu intelegeam ce se intampla. Mereu am asociat bisericile cu pace si liniste, dar aici femeia asta imi strica toata karma. Pana la urma am stat doar 2 minute pe o bancuta pentru ca cele 2 femei (intre timp mai aparuse una) strigau una la alta in biserica spunandu-si ca trebuie sa inchida pentru ca vine autobuzul. Am zis, ok, bine, plecam, dar am vrea sa aprindem cateva lumanari. Trecand peste faptul ca cele mai mici lumanari costau 1$ (alea care in romania sunt 1000 lei vechi), doamna ne spune ca degeaba la aprindem pentru ca ea le stinge ca pleaca...revenim la obsesia cu autobuzul. La un moment dat cand noi tot incercam sa intelegem de ce femeia asta era atat de acra, a iesit un nene batran din altar care ne-a spus ca putem sa aprindem lumanarile pentru ca mai sta el 10-15 min acolo. Femeia s-a uitat urat de el, ca si cum omul fraternizase cu inamicul.
Am plecat de acolo cu un gust amar. Ma asteptam ca romanii plecati din tara sa nu mai aiba acreala aia de Romania careia ii gaseam o tona de justificari in tara. Ma intrebam cum naiba ajungi sa traiesti in NY, dar sa nu-ti schimbi nimic din mentalitatea de roman ceausist. Nu inteleg, chiar nu reusesc sa inteleg, cat de tare trebuie sa-ti fie pielea sau cat de incuiata sa-ti fie mintea, ca intr-un oras care iti toarna cu palnia in cap cultura, tu sa ramai la fel? Si nici macar sa nu preiei acea politete ipocrita a americanilor. Prefer sa-mi spui zambind: "Imi pare rau ati ajuns prea tarziu azi, slujba s-a terminat, iar noi acum inchidem." decat sa latri la mine ca biserica se inchide pentru ca ele trebuie sa prinda autobuzul.
5 comments:
trist... dar nu neasteptat, ce sa mai zic...
mda, nu stiu ce sa zic, parca asemanarea cu lucrurile de care am fugit mereu in romania era prea mare. Nu ca americanii n-ar avea dudele lor, doar ca probabil ma asteptam la mai mult. si oricum nu-mi iese din cap faptul ca toate astea se petreceau intr-o biserica.
o prietena de-a mea din ny, plecata de multi ani acolo, spunea ca noaptea de inviere petrecuta la o biserica romaneasca ortodoxa nu e altceva decat un prilej pt romanii de-acolo de a-si arata ultimele achizitii: masini, haine flashy samd... so... daca e sa generalizam... nu iesim prea bine.
dap, incep sa ma bucur ca n-am prieteni romani aici. de fapt incep sa fiu recunoscatoare pentru faptul ca prieteni pe care ii am aici sunt altfel. in plus majoritatea au auzit de romania, bucuresti, transilvania, delta dunarii...:)
S-a schimbat ceva ! vine autobuzul si trebui sa inchida .Aici nu vine autobuzul si deci se inchid seara. Incearca sa scri si pt noi!(adica in romana)
Post a Comment