aseara la un moment dat inainte sa adorm ma gandeam la ceva ce mi-a spus o prietena. mi-a spus ca eu vad lucrurile altfel pentru ca sunt o optimista convinsa. in prima faza am crezut ca asta e ceva de bine, dar, de fapt ea imi spunea ca fiind atat de optimista nu vad lucrurile asa cum sunt ele in realitate. sincer vorbind, m-am cam intristat, pentru ca vreau sa cred ca am un optimism realist, nu unul ireal si mai mult decat atat vreau sa cred ca asta e cea mai buna cale in viata. dar ma intreb unde se termina optimismul realist si unde incepe aiureala totala ? in mintea mea plina de superstitii, cred ca daca iti propui sa te gandesti optimist legat de un lucru sau de o persoana, atunci lucrurile chiar vor merge bine. ce inseamna asta in viziunea celor din jur ? ei bine sunt 2 variante: ori ca sunt complet aeriana si fara nici o urma de contact cu realitate, ori ca de fapt eu trec foarte usor peste orice lucru si sa nimic nu ma afecteaza si nu ma macina (asta chiar mi s-a spus, din nou, de curand), de parca daca nu ma plang si daca nu intru in depresie de cate ori se intampla ceva rau, inseamna ca nu-mi pasa deloc.
sincer vorbind prefer sa raman o optimista convisa, chiar daca prin asta pot parea uneori superficiala, macar asa sper intotdeauna spre mai bine si cred mereu in visele mele.
sincer vorbind prefer sa raman o optimista convisa, chiar daca prin asta pot parea uneori superficiala, macar asa sper intotdeauna spre mai bine si cred mereu in visele mele.
3 comments:
hai mai duashin, nu stii tu oare bancul ala? pesimistul vede intr-un tunel intunericul, optimistul vede lumina de la capatul lui, realistul vede luminile trenului care vine, iar mecanicul de locomotiva vede trei idioti pe sine. we're all in the same bucket, motherfuck it.
all in the same bucket, but not all the same :)
a, nu, sigur. we're all unique, just like everybody else :))
Post a Comment