azi sunt usor trista si melancolica pentru ca maine voi pleca pentru ultima data din acest birou din care scriu acum, voi fi pentru ultima oara Lavinia, producatorul de la McCann sau Piticu' sau Tzurtzurel sau Vanilia... Las in urma multi oameni care au ajuns sa-mi fie dragi, las mai mult de 2 ani din viata mea aici, in aceasta cladire veche si usor neingrijita, las strigate de bucurie si plansete, proiecte reusite si proiecte ratate...las tot ce a insemnat pentru mine McCann. Sincer vorbind nu ma asteptam sa-mi fie atat de greu, ma gandeam ca o sa ma bucur sa plec, nu m-am gandit niciodata cat de mult o sa-mi lipseasca discutiile cu ET si toate glumele si mishto-urile care se creeasera in departament. Da, clar vor ramane mailurile, dar e altceva, e ca si cum ai incerca sa ai o relatie la distanta... O sa-mi lipseasca fetele de pe VDF care ma torturau la fiecare proiect si la fiecare proiect ne suparam si ne impacam, discutiile in miez de noapte despre orice, stresul sa fie betele la statii la timp, tipetele si apoi multumirile...toate astea s-au terminat for good.
Suna aiurea si tocmai a intrat cineva in birou si mi-a spus ca ar trebui sa-mi asum alegerile pe care le fac, dar chiar nu cred ca e vorba de asta. Mi-am asumat faptul ca plec si cred ca decizia de a pleca este una corecta, dar asta nu inseamna ca nu-mi pare rau pentru ce las in urma. Nu inseamna nicidecum ca as vrea sa raman, doar ca un sentiment de parere de rau va ramane. Sunt prea multi oameni care imi sunt dragi aici ca sa nu fiu trista ca plec.
Suna aiurea si tocmai a intrat cineva in birou si mi-a spus ca ar trebui sa-mi asum alegerile pe care le fac, dar chiar nu cred ca e vorba de asta. Mi-am asumat faptul ca plec si cred ca decizia de a pleca este una corecta, dar asta nu inseamna ca nu-mi pare rau pentru ce las in urma. Nu inseamna nicidecum ca as vrea sa raman, doar ca un sentiment de parere de rau va ramane. Sunt prea multi oameni care imi sunt dragi aici ca sa nu fiu trista ca plec.
No comments:
Post a Comment